Mănăstirea şi Asociația Filantropică Creștin – Ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare” sunt situate în aceeaşi locaţie, în municipiul Galaţi, la intersecţia dintre strada Basarabiei şi str. Poşta Veche, în centrul vechi al oraşului, pe locul fostului Parc central. Clădirea este una reprezentativă a Eparhiei Dunării de Jos.
Iniţiatorul acestui aşezământ, deopotrivă monahal şi filantropic, este Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos, care, la 12 februarie 1925, înfiinţează un comitet eparhial ce urma să se ocupe de realizarea „în oraşul Galaţi a două internate pentru copiii de români săraci şi silitori la învăţătură, unde să li se dea întreţinerea trebuitoare şi buna creştere religioasă şi românească“.
După obţinerea, în anul 1936, a terenului necesar, clădirea a fost ridicată între anii 1938-1940, însă datorită războiului a fost utilizată, în anul 1941, drept sediu al Prefecturii Judeţului Covurlui, apoi ca spital de campanie, fiind astfel ferită de bombardamente. De la sfârşitul războiului până la moartea Episcopului Cozma, în anul 1947, internatul a fost ocupat de trupele sovietice. Inaugurat, prin străduinţa Episcopului locotenent dr. Antim Nica, la 8 martie 1948, aşezământul găzduia 5 monahii şi 60 de fete orfane, mănăstirea şi internatul de fete funcţionând, însă, pentru puţină vreme, clădirea fiind preluată de autorităţile comuniste, în 1950.
În timpul razboiului a functionat ca sediu al Prefecturii Judeţului Covurlui, ca spital de campanie si a ramas sub ocupatia trupelor sovietice pana in anul 1947.
Sub noul Episcop al Dunarii de Jos, Preasfintitul Antim Nica, a avut loc inaugurarea la 8 martie 1948 a Asezamantului, in care vietuiau 5 monahii şi 60 de fete orfane. Cateva luni mai tarziu cladirea a fost confiscata de catre autoritatile de stat comuniste si, in urma demersurilor facute de catre Inalt Preasfintitul Casian, in anul 1997 a fost retrocedata bisericii. Dupa realizarea lucrarilor de consolidare si reamenajare, la 12 octombrie 2000 a avut loc redeschiderea Asezamantului, pus sub ocrotirea Sfantului Vasile cel Mare, apărătorul orfanilor şi întemeietorul primelor locaşuri filantropice.
În anul 1998, odată cu retrocedarea imobilului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos a inițiat un amplu proces de restaurare a importante clădirilor importante așezământului, finalizat prin reșchiderea acestuia, la 12 octombrie 2000, prezența celor mai importante și a celor mai importante documente și a celor mai importante documente.
„După o lucrare grea, costisitoare și de lungă durată, susținută cu multăsuflețire de inimoșii ctitori locali gălățeni și de unele asociații și instituții filantropice, din țară și din străinătate, clădirea Orfelinatului „Sf Vasile cel Mare” a fost inaugurată astăzi, 12 octombrie 2008 Bartolomeu. Ecumenic al Constantinopolutui, a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ierarhilor tronului ecumenic și din țară, a autorităților centrale și civile, și militare, a ctitorilor și donatorilor, a clerului eparhial și a celor ce-și recapătă prin Dumnezeu să lucreze. neconţinut în casa aceasta. În anul 2000 al Întrupării Sale, Mântuitorul Hristos, apărătorul orfanilor și Sfântul Vasile cel Mare, întemeietorul primelor locașuri filantropice, să nu ajute să înțelegem faptele dezinteresate pentru slujirea semenului în necaz, în durere și în lipsă și să ne binecuvânteze“.
